Alegeri, libertate, disciplină în mediul 1-3 ani
Autor: Ioana Gânscă
Alegerea este un fapt fundamental în educaţia Montessori. Exerciţiul alegerii se construieşte şi se face de la primul contact al copilului cu Montessori: întâi ghidat şi susţinut de educator într-o mare măsură, iar pe măsură ce copilul creşte rolul său devine din ce în ce mai important în a alege cum doreşte să îşi organizeze ziua, în ce direcţii doreşte să se concentreze, cu ce doreşte să lucreze în ziua respectivă.
Un prim exemplu în prima zi de întâlnire cu copilul în mediul Montessori: pedagogul se prezintã printr-o mică poveste, un cântecel:
Bună ziua, bună ziua, cum te numești?
Bună ziua, bună ziua, cum te numești?
Numele meu este …
Numele meu este …
Încântat de cunoștință.
Bună ziua, bună ziua, cum te numești?
Bună ziua, bună ziua, cum te numești?
Numele meu este …
Numele meu este …
Încântat de cunoștință.
Bună ziua, bună ziua, cum te numești?
Bună ziua, bună ziua, cum te numești?
Numele meu este …
Numele meu este …
Încântat de cunoștință!
Hai să fim prieteni!
Al doilea exemplu: copilul este invitat să îşi pună lucrurile în dulăpiorul său (jacheta, încălţămintea) si atent supravegheat şi îndrumat de pedagog învată să se dezbrace – îmbrace şi să se descalţe – încalţe.
În timp, responsabilitatea programului zilnic se mută de la educator la copil, până când educatorul rămâne cu un rol de supraveghere şi monitorizare, împreună cu copilul, a măsurii în care obiectivele stabilite de copil şi educator sunt puse în practică. Dreptul la alegere este în acord cu nevoia de bază de autonomie pe care o are orice fiinţă umană.
Într-o clasă Montessori copiii au anumite libertăți:
Libertatea de mișcare: în mediul pregătit, doar materialele au locuri stabilite, nu și copiii. Corpurile lor în plină dezvoltare au nevoie de mișcare pentru a-și antrena mușchii, coordonarea și echilibrul. Materialele le oferă multe ocazii de a-și exersa mobilitatea grosieră și cea fină.
Libertatea de a alege: Copiii pot alege din materialele prezentate cu ce anume vor să lucreze. Pot alege unde să lucreze, cu cine, cu ce și pentru cât timp.
Libertatea de comunicare: Limbajul este important pentru copii și de aceea aceștia sunt liberi să comunice în timp ce lucrează. În clasă sunt inițiate multe jocuri și activități de limbaj, în afară de lucrul cu limbajul scris.
Libertatea de repetiție: copilul poate lucra cu un material cât de des și cât de mult dorește. Prin repetiție, copiii învață conceptele și își ameliorează abilitățile și precizia.
Libertatea de a nu fi întrerupți atunci când se concentrează. Toate materialele au un control de eroare. Copiii nu trebuie să fie verificați de un adult pentru a vedea dacă activitatea lor se face în mod corect. Adultul este instruit să nu intervină atâta timp cât munca respectivului copil este constructivă.
Dându-le libertate copiilor îi ajutăm să își dezvolte disciplina interioară. Exemple de activități care sprijină acest proces:
• A duce materialele cu grijă
• A vorbi încet pentru a nu-i deranja pe ceilalți
• A face curat la masa de lucru după terminarea activității
• A avea grijă de plante
• A face liniște și a asculta activ când alții vorbesc într-un grup
• A fi amabil și respectuos cu ceilalți
Copilul va dobândi disciplină interioară – în timp ce lucrează, copiii cresc calm, acest calm extern este manifestarea fizică a calmului interior. Acestea nu pot fi realizate prin amenințări sau recompense. Disciplina nu poate fi obținută prin cuvinte. Adevărata disciplină vine din interior.
Pedagogul Montessori este un bun observator. El creează o atmosferă de calm, ordine şi bucurie în sala de clasă şi este mereu gata să ajute şi să încurajeze copiii, permiţându-le să-şi dezvolte încrederea în sine şi disciplina interioară. El vine în întâmpinarea nevoilor fiecărui copil şi face prezentări de materiale, consemnând zilnic gradul de atingere a obiectivelor prin intermediul acestora.